CONSILIUL LEGISLATIV
Aviz nr. 100 / 2017
AVIZ
referitor la proiectul de Ordonanță de urgență privind unele măsuri în domeniul învățământului
Analizând proiectul de Ordonanță de urgență privind unele măsuri în domeniul învățământului, transmis de Secretariatul General al Guvernului cu adresa nr.38 din 23.02.2016,
CONSILIUL LEGISLATIV
În temeiul art.2 alin.(1) lit.a) din Legea nr.73/1993, republicată și art.46(2) din Regulamentul de organizare și funcționare a Consiliului Legislativ,
Avizează favorabil la proiectul de ordonanță de urgență, cu următoarele observații și propuneri :
1. Proiectul de ordonanță de urgență are ca obiect de reglementare stabilirea unor măsuri în domeniul învățământului, în sensul acordării unor majorări salariale începând cu drepturile salariale aferente lunii februarie 2017 pentru personalul nedidactic din învățământul superior/universitar, din învățământul preuniversitar, bibliotecile centrale universitare, unitățile de învățământ special, unitățile de învățământ cu program sportiv suplimentar, unitățile conexe ale învățământului preuniversitar și din unitățile de învățământ pentru activități extrașcolare.
Totodată, se preconizează și modificarea unor prevederi din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, cu modificările și completările ulterioare.
2. Precizăm că în raport cu prevederile art.115 alin.(4) din Constituția României, republicată, conform cărora Guvernul poate adopta ordonanțe de urgență numai în situații extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată și ale art.43 alin. (3) din Legea nr.24/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare, menționarea doar a necesității emiterii unei ordonanțe de urgență este insuficientă, fiind necesară și prezentarea elementelor de fapt și de drept în susținerea situației extraordinare, a cărei reglementare nu poate fi amânată, impunând recurgerea la această cale de reglementare.
Menționăm că, prin Decizia nr.109 din 9 februarie 2010, Curtea Constituțională a stabilit că Guvernul poate adopta o ordonanță de urgență numai dacă următoarele condiții sunt întrunite cumulativ: existenta unei situații extraordinare, reglementarea acesteia să nu poată fi amânată și urgența să fie motivată în cuprinsul ordonanței.
Având în vedere că atât în Nota de fundamentare cât și în preambul, adoptarea prezentului proiect este motivată de necesitatea evitării generării unor inechități între categoriile de personal din cadrul aceleiași instituții/unități de învățământ, este necesară completarea atât a Notei de fundamentare, cât și a preambulului, în sensul dezvoltării elementelor de fapt și de drept, precum și o detaliere a eventualelor efecte negative ce s-ar putea ivi în cazul nepromovării prezentului proiect în regim de urgență.
3. La preambul, la alineatul trei, pentru un limbaj juridic consacrat, propunem înlocuirea formei abreviate cca cu un alt termen mai adecvat în context.
4. Referitor la modalitatea de redactare a articolului unic, sugerăm ca fiecare ipoteză juridică a celor trei alineate să fie redată ca un articol distinct, marcat în mod corespunzător, întrucât manierea de prezentare contravine normelor de tehnică legislativă.
Sugerăm acest lucru întrucât alin.(1) prevede modificarea pct.7 din anexa nr.2 la Ordonanța de urgență a Guvernului nr.57/2015, cu modificările și completările ulterioare, alin.(2) reglementează dispoziții tranzitorii, iar alin.(3) are în vedere abrogarea unei subdiviziuni a art.22 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.9/2017.
5. La actualul alin.(1) al articolului unic, (care va deveni Art.1) pentru întregirea informației juridice, este necesar ca după titlul Ordonanței de urgență a Guvernului nr.57/2015, cu modificările și completările ulterioare, să fie introdusă sintagma publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.923 din 11 decembrie 2015.
6. Referitor la abrogarea pct.2 al art.22 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.9/2017, precizăm că potrivit art.62 din Legea nr.24/2000, republicată, dispozițiile de modificare și de completare se încorporează, de la data intrării lor în vigoare, în actul normativ de bază, iar intervențiile ulterioare de modificare sau de completare a acestora trebuie raportate tot la actul de bază. În consecință, este necesar ca intervenția legislativă să prevadă abrogarea elementului de structură din actul de bază, respectiv alin. (5) al art.34 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.57/2015.
Pentru această normă propunem ca partea de debut să fie reformulată astfel: La data intrării în vigoare a prezentei .
PREȘEDINTE
dr. Dragoș ILIESCU
București
Nr.100/23.02.2017